„Nici o iarnă
fără Taize…”
Raluca, buna mea prietenă, îmi povestea despre întâlnirile Taize din iernile trecute, la care ea participase,
şi îmi plăcea cum sună… încercam să îmi imaginez un amalgam de pelerinaj, aventură, necunoscut, prieteni noi, familii călduroase.
Astfel, nu am pierdut ocazia ca în 2007 să mă înscriu şi eu pe lista grupului de la Braşov (căci grup din Sibiu nu s-a mai format de ani buni), iar destinaţia noastră era Geneva. Am trăit o experienţă incredibilă, despre care o să scriu într-o altă postare, pentru a relata mai în detaliu şi a face înţeles de ce afirm „numai de bine”.
Era clar că nici următoarea întâlnire de iarnă, respectiv cea de la Bruxelles, nu aveam cum să o ratez; dimpotrivă, prietenii din grupul cu care am mers la Geneva m-au „votat” să organizez eu un autocar, pentru a ne face traseul urmat cât mai convenabil nouă şi cât mai accesibil ca preţ; ceea ce am şi făcut. A fost la fel de interesant, dar şi stresant: de data aceasta am avut mai multe responsabilităţi şi nu mi-am mai permis să stau pe ultima banchetă a autocarului, bând vin cu prietenii. Detalii într-o postare viitoare, bineînţeles.
Şi cum din lucrurile plăcute se nasc obiceiuri bune, sau, pe româneşte, „nici o iarnă fără Taize”, iată-mă pregătindu-mă pentru întâlnirea de la Poznan, Polonia. Sunt sigură că va ieşi şi mai frumos, cu toate că am auzit şi păreri sceptice în privinţa organizării într-o ţară fost-comunistă. Să vă dau câteva argumente: tinerii polonezi vin în număr mare la Taize (aproximativ o treime din participanţi), deci ştiu foarte bine „cu ce se mănâncă”, în sensul că au experienţa anilor precedenţi şi pot îmbunătăţi. Apoi, polonezii, catolici majoritatea, sunt buni creştini şi ne vor primi cu multă căldură, având şanse mari să fim cazaţi chiar la familiile organizatorilor. Am înţeles că de trei ani îl roagă pe fratele Alois să aleagă Polonia ca loc de desfăşurare a întâlnirii şi, după cum vedem, au reuşit să îl înduplece. Experienţa mea de viaţa (nu multă, dar atât cât este) îmi dă certitudinea că atunci când cineva insistă să fii oaspetele lui, te va primi cum nu se poate mai bine.
Să dea Domnul să ne vedem cu bine la Poznan şi să ne întoarcem acasă plini de amintiri plăcute.
Dacă aveţi întrebări, nelămuriri sau sunteţi pur şi simplu curioşi, aştept „provocările” voastre şi vă voi răspunde negreşit.
Cu drag,
Ileana.
Sunt Cristina(22 ani) din Brasov si m-am inscris si eu in grupul Taize care va pleca in iarna asta in Polonia. Ma bucur sa aud atatea lucruri bune despre excursiile Taize (tin sa mentionez ca este prima oara cand ma alatur grupului Taize si am emotii). Deaorece sunt “incepatoare” este normal sa am unele nedumeriri si intrebari: prima ar fi daca orarul afisat pe site-ul http://www.taize.com in legatura cu pelerinajul din Poznan este atat de strict sau este obligatoriu? Eu sincera sa fiu as vrea foarte mult sa vizitez si orasul Poznan (singura sau cu grupul). Acest lucru va fi posibil? Sau cele 5 zile petrecute in Poznan se vor invarti numai in jurul bisericii? Ar mai fi si alta intrebare: eu voi veni impreuna cu viitorul meu sot(26 ani). Este posibil sa nu fim cazati in acelasi loc la aceeasi familie? Va rog sa-mi scuzati amalganul de intrebari, dar cum anul acesta merg prima data cred eu ca este de inteles ca am foarte multe intrebari. Va multumesc si ne vedem in Poznan!
in sibiu a fost grup cel putin pana in 2005.baietii care organizau se intalneau la Facultatea de teologie si se pornea din Sibiu.In momentul de fata nu stiu daca se mai ocupa dar ma bucur ca sunt si alte grupuri de aici